A fost o data o insula unde locuiau: Fericirea, Tristetea, Cunostinta, si multe altele printre care si Dragostea. Intr-o zi s-a anuntat ca insula se va scufunda. Asa ca toti au inceput sa-si repare barcile si au plecat cat mai repede. Dragostea a ramas ultima. Ea a perseverat pana in ultimul moment.Cand insula era aproape a se scufunda, Dragostea s-a decis sa ceara ajutorul. Bogatia a trecut pe langa Dragoste intr-un vapor imens. Dragostea a spus: "Bogatie ma poti lua cu tine?" . Bogatia a raspuns: "Nu, nu pot. Am atata aur si argint in barca mea, incat nu mai este loc si pentru tine". Dragostea s-a decis sa intrebe Vanitatea care tocmai trecea pe acolo intr-o frumoasa barca: "Vanitate, te rog ajuta-ma!". "Nu te pot ajuta Dragoste. Esti toata uda si mi-ai putea strica barca" - a raspuns Vanitatea. Tristetea trecea si ea pe acolo, asa ca Dragostea ii cere ajutorul: " Tristete ia-ma cu tine, te rog!". "O...Dragoste, sunt atat de trista, incat vreau sa fiu singura!" Fericirea a trecut si ea pe acolo, dar era atat de vesela incat nici nu a auzit cand Dragostea i-a cerut ajutorul.

Dintr-o data s-a auzit o voce: "Vino, Dragoste, te iau eu. Era un batranel. Dragostea s-a simtit atât de binecuvatata si atat de fericita incat a uitat sa intrebe cum il cheama. Cand au ajuns pe uscat, batranelul a plecat urmand-si calea lui. Dragostea, realizand cat de datoare ii este batranelului, a intrebat Cunostinta – un alt batranel: "Cine m-a ajutat, cine a fost cel care m-a ajutat?" "Era Timpul" - a spus Cunostinta. "Timpul!" - a spus Dragostea mirata. "Dar de ce sa ma ajute pe mine Timpul?" Cunostinta a zambit si a raspuns cu intelepciune: "Pentru ca numai TIMPUL este capabil sa inteleaga cat de mare si minunata este Dragostea".


Primita de la Florin pe 15 Feb. 2002