Incep cu maxima Sfantului Pavel pentru ca stiu ca lumea s-a nascut odata cu dragostea. Stiu ca acest sentiment este liantul intre oameni si stiu ca fiecare in parte exista datorita ei. Imi imaginez Terra ca o mare inima care bate odata cu trairile noastre...
Eu cred in povesti, tocmai pentru ca alaturi de tine am trait o poveste uluitoare. Imi amintesc ca eram mica si inainte de a adormi parintii imi citeau povesti. Si visam totdeauna frumos, inchipuindu-ma pe mine in locul acelor printese ce traiau vesnic alaturi de printul lor. Ciudat, ce discrepanta intre realitate si poveste. Povestile se termina intotdeuna cu bine, oricate dificultati se ivesc, pe parcurs, intre cei doi. Noi, povestea noastra nu a fost asa. Insa nu pot renunta la ideea ca acea clipa eterna nu se prelungeste undeva (...)

Tot ce ma inconjoara imi aminteste insa de tine, printul meu. Razele soarelui in diminetile senine, de surasul tau cald. Marea, de pasiunea si profunzimea ochilor tai. Vantul imi aminteste de soapta ta. Iar tu tot imi amintesti de o zi senina. Ce as putea sa spun azi, mai mult decat ca imi lipsesti enorm? Lipsesti lumii. Parca fara tine nimic nu mai are culoare, consistenta, profunzime. Imi lipseste blandetea ta, sfaturile tale, povestile tale, mangaierea ta. Imi lipseste o parte din inima. Ai lasat un mare gol in lumea asta, un gol care nu va fi umplut vreodata! Dar te vom purta mereu in suflete.

Cuvintele par lipsite de sens cand vreau sa vorbesc despre tine. Esti aici cu noi, sunt convinsa ca nu ne lasi niciodata singuri. Ai avut intotdeuna o grija deosebita fata de noi toti, prietenii tai. As vrea sa mai pot face ceva pentru tine. Orice! Doamne, cat m-am rafuit cu Tine! Tot nu pot sa inteleg de ce a trebuit sa il iei tocmai pe el. De ce? Oare o sa stiu vreodata? El era cel mai ... lumea avea nevoie de el. Eu am inteles ca nu o sa fie niciodata al meu, am inteles ca destinul lui este sa-i ajute pe ceilalti. Si m-am rugat la Tine sa-l aperi de rele mereu. De ce nu ai facut-o? Doamne, durerea asta precum un pumnal in inima va inceta vreodata? Parca a fost o lovitura prea mare si neasteptata... Nu o sa Te inteleg niciodata!

Dragostea mea,
Vreau sa-ti dedic urmatoarele versuri. Pentru ca langa tine m-am simtit completa si fericita. Pentru ca tu mi-ai aratat „calea mea” si aparitia ta mi-a schimbat complet viata. Iti multumesc din tot sufletul! Te iubesc.

Sus
Pe un pisc
Sus. Numai noi doi.
Asa: cand sunt cu tine
ma simt nespus de aproape
de cer.
Asa de aproape,
de-mi pare ca de ti-as striga
in zare – numele –
i-as auzi ecoul
rasfrant de bolta cerului.
Numai noi doi.
Sus.
( Lucian Blaga )

Si daca ...
Si daca ramuri bat in geam
Si se cutremur plopii,
E ca in minte sa te am
Si incet sa te apropii

Si daca stele bat in lac
Adancu-i luminandu-l
E ca durerea sa-o impac
Inseninandu-mi gandul

Si daca norii desi se duc
De iese-n luciu luna,
E ca aminte sa-mi aduc
De tine-ntotdeauna.
( Mihai Eminescu )

Dragostea mea,
Tu ne-ai demonstrat ca exista miracolul dragostei chiar acolo la spital. Te tineam de mana, iti vorbeam si stiam ca ma auzi, ca vrei sa nu ne mai facem atatea griji. Ai gasit un alt fel de a comunica. Imi transmiteai prin palme un soi de caldura linistitoare... Aveam senzatia ca nimeni nu m-a stans asa de mana. Si totusi, nu aveai cum sa ma stangi de mana atunci. Conform spuselor medicilor nu puteai misca nimic. Era ca un magnet felul in care simteam acea atingere. Era atata caldura in atingerea ta incat imi transpirasera mainile. Nu pot descrie senzatia, imi dadea oricum un sentiment incredibil de liniste.

Parca totul a fost de domeniul incredibilului. Forta ta de lupta ne-a coplesit pe toti. Si totusi, parca ne-ai facut sa inlelegem ca nu mai poti sa stai cu noi. Dar ne-ai lasat timpul necesar sa ne luam toti la revedere. Pe mine m-ai lasat sa iti spun ce nu avusesem curaj sa-ti spun. Si cred ca daca nu as fi avut aceasta ocazie, nu mai puteam continua sa traiesc nici macar o secunda. Aveam nevoie sa stii. Si tu ai gasit modul tau de a ma face sa stiu ce nu mai era nevoie sa stiu. Relatia noastra a fost precum o poveste. Ceva unic si care nu se va sterge niciodata. Am trait un miracol alaturi de tine si stiu ca tu ai fost „jumatatea mea”. Stiu si atat.

Ai gasit si modul cel mai potrivit de a-ti lua la revedere de la mine. Te-am visat intr-o noapte. Erai iubitul meu vesel dintotdeauna si imi spuneai ca trebuie sa pleci. Erau toti prietenii tai acolo si eu. Ti-ai luat la revedere de la toti...ultima am fost eu. Care intre timp mi-am dat seama ce s-a intamplat si nu doream sa te las sa pleci. Dar, mi-ai explicat ca trebuie sa pleci. M-ai sarutat si ai plecat. Ai plecat!
Aceeasi vesnica intrebare, de ce? De ce tu? De ce ai plecat?

Iubita ta pentru eternitate,
Ana